Rusaliile Negre, Chipuri și rădăcini
De Sânziene, verdele cald al grădinii mele celebrează viața, iar zânele bune coboară pe pământ. Binecuvânteze roadele. Am cules cele mai frumoase metafore. Am împletit durerea istoriei din Banat cu lumina galbenă a Sânzienelor, cu parfumul busuiocului proaspăt, dar și cu amintirile despre Rusaliile Negre din Gâlcești, Scrada, Berlești. (18 iunie 1951). Pentru că drama gorjenilor deportați în Bărăgan este mult mai puțin cunoscută decât cea a bănățenilor, singurul martor al suferinței lor a rămas, pentru mine, CIULINUL. El există. Ascultă. Și nu uită. Astăzi, după peste 75 de ani , povestea lor se întoarce acasă. Fie ca acest „Ciulin” să fie o candelă aprinsă pentru liniștea sufletelor lor și o ancoră de adevăr pentru cei ce vor veni. Eli Gîlcescu