Manuscrise. Revelația unei urări

     PATIMI DULCI  –  o  carte care surprinde, încă de la intrare... De aceea simte nevoia de a acționa într-un sens drept, ca un gest de apărare, înaintea prăbușirii. Construcțiile ei sunt firave… Poate atât de firave că s-au frânt la primele atingeri și, risipite, nu au mai găsit drumul prin tunelul din ce în ce mai întunecat al cuvântului... Unii au îndrăznit să adune cuvânt cu cuvânt și au prins firul poeziei mele...      Mi-aduc aminte de un august fierbinte și priviri (ne)răstălmăcitoare, cu prieteni de suflet românesc, când patimile dulci s-au revoltat peste neastâmpărul meu, au protestat, la început, timid, dar, neluate în seamă, s-au dezlănțuit violent (mai țineți minte?) și strigau: dulce, dulce, dulce... De atunci, cafeaua era dulce, pâinea, și mai dulce, toate erau dulci... doar ele mi-au îngăduit excesul în spații dulci... Așa, am intrat în sânul lor, și ele îmi sunt viață și moartea la un loc – dulcele disperării, asediat de pre...

  Doamna Elisabeta Gîlcescu,      Sunt profesoara Petronela Angheluță, din Ruginoasa. Am lecturat volumul de poezii Patimi dulci , dăruit mie de către doamna Mariana Pavel. Este o carte ce cuprinde versuri sensibile, dincolo de care se întrezărește o melancolie abia simțită în unele creații, mai persistentă în altele… Scrieți o poezie dulce , ale cărei metafore subtile și uneori, paradoxale, scapă printre degete, uimind cititorul. Poezia pe care o scrieți este însuși zborul creației, iar maniera în care transmiteți emoții și sentimente este una originală, însă nu ușor de descifrat.      Mi-a atras atenția, în mod special, acea evocare și invocare a mamei, cu delicatețe și nostalgie, din poezia „ Miracolul de la miezul nopții” ...      Este o bucurie să fi gustat din aroma de ”scorțișoară” a patimilor dulci !... Vă mulțumesc pentru asta, vă felicit și vă doresc pe mai departe împliniri literare și nu numai!

     Volumul de versuri Patimi dulci , semnat de Elisabeta Gîlcescu, o cunoscută animatoare și promotoare a poeziei și culturii în județul Gorj și în țară, precum și generoasă mecenată, volum prefațat de prof. univ. dr. Constantin Nițu, se constituie ca o suită de confesiuni lirice generate de sentimentul iubirii dominante, de elegii și meditații asupra trecerii irecuperabile a timpului și a anotimpurilor ca vârste ale omului.      După cum sugerează și titlul, din textele cărții se desprinde poezia suferinței „ dureros de dulce ”, după cum o numea Eminescu în „Odă (în metru antic)”, poezie în care realul își filtrează elementele prin punctul misterios genezic, renăscând prin iubire lumea în vers: „ Mă nasc din nou, de ieri/ din întâmplare…/ culoarea timpului o drămui/ când mă preschimbi în floare / … („ Născută pentru a înflori ”, pag. 9). Poeta vrea să smulgă inefabilul vieții din trecutul ființelor dragi apuse în misterul lumii de dincolo, lume apusă, a...